Nu stiu de ce scriu asta acum, aici, pe un blog pe care il poate vedea toata lumea. Mi-e somn si astept sa se faca 12 noaptea ca sa-i spun unei prietene (oare e nevoie si de ghilimele?) la multi ani, pentru ca asa se cuvine (am facut chiar si un colaj). Mai e o saptamana jumate de scoala si dupa scăp pentru doua magnifice saptamani de trezitul la 7 (o sa ma trezesc la 8), de teme (o sa fac in plus pentru examen), de profi (doar daca nu vin sa petreaca de Revelion cu mine) si, in special, de oameni in general, pentru ca nu am mai stat singura (desi si acum sunt singura cuc, si la propriu si la figurat) de ceva vreme. Am nevoie de mine in momentul asta, dar nu stiu unde (sau cine) mai sunt.
Partea buna e ca am inceput sa scriu poezii. Nu stiu de ce e o parte si de ce ar fi buna, oricum sunt compuse din cate o strofa cu versuri care nici macar nu rimeaza. poezie moderna. Imi place sa scriu.
Dintotdeauna am vrut sa scriu o carte, de la cap la coada, despre orice, cu monologuri lungi si actiune interesanta, sa am macar un cititor in afara de familie si prieteni (cu sau fara ghilimele) care sa stea o noapte intreaga sa-mi citeasca opera. Probabil ca n-o sa se intample, desi multi dintre voi ati spune ca speranta moare ultima. Speranta am, vointa e cea care-mi lipseste.
Vreau un plover (nu-mi pasa cum se scrie, ok?), o cana de cafea, tableta mea si o carte buna si vacanta mea ar fi perfecta. Plover am, cani am ca nu-s adusa din camp, tableta e aici, dar presimt ca (virgula) cartea mea cea buna o sa fie plina de exercitii la mate, lucru ce mm nu prea ma incanta. Dar ceist la vie (zau ca franceza mea e ingrozitoare), sa treaca anul asta si noi sa fim sanatosi.
Postul asta nu duce nicaieri asa ca o sa termin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu