nu mai pot să scriu despre el. a început să-mi fie greu și să mă gândesc la el ca la un personaj dintr-o carte. și aici devine nasol. asta înseamnă că am început să-l plac cu adevărat. nu știu dacă a fost doar din cauza celor întâmplate în seara asta sau din cauza faptului că e singur sau poate că e din cauza stării melancolice în care sunt, dar îmi amintesc fiecare privire și fiecare lucru pe care l-a spus azi.

dar o să fiu ok. totul o să fie ok pentru că dacă a fost ceva ce am învățat vara asta a fost să nu mai sufăr dracului după băieți. pentru că prostul care a spus „niciodată să nu fugiți după autobuze sau băieți” a spus-o bine. deci totul o să fie ok. eu o să fiu ok. plus că acum trebuie să învăț pentru examen, deci de ce să-mi stea mintea la un simplu tip?