jneb1?

ești nebun
și nu, nu mă refer la fraza pe care toate puștoaicele o spun, pentru că aș fi scris ejneb1, ci vreau să vorbesc despre oamenii nebuni.
lumea râde de oamenii nebuni. îi disprețuiește. îi consideră inferiori. le e frică de ei. îi vor cât mai departe. îi marginalizează. îi înjosesc. îi trimit într-un azil, ca să putrezească îndopați cu pastile într-o cameră cu toți pereții albi. și dup-aia se întreabă de ce sunt nebuni. și nu înțeleg de ce.
oamenii nebuni sunt frumoși. nu aceeași frumusețe ca a unei actrițe, sau ca a unui pui de pisică. este o frumusețe tragică. ei sunt diferiți. suferă. nu mai au nimic de pierdut. gândesc altfel. aud voci.
poate că sunt eu mai nebună, dar n-o să-mi schimb părerea vreodată. din simplul fapt că acești oameni au suferit atât de tare și atât de mult încât s-au schimbat. încât nu le-a mai păsat de nimic altceva. cineva, sau ceva, s-a jucat cu ei atât de tare încât s-au stricat. și asta e frumos.

carte?

simt nevoia să scriu atât de des în ultima perioadă încât nici nu știu dacă mai vreau să fac altceva. vreau să scriu despre, dragoste și băieți și viitor și viață și religie și și și cărți, dar pur și simplu nu pot, pentru că dacă încep să scriu despre ceva o să scriu despre toate. așa că m-am gândit. și mi-am dat seama că singurul lucru pe care l-aș putea face ar fi să încep o carte. despre ce o să fie? nu știu, dar am o mică idee. poate pare că e doar o chestie de dragoste d-aia de-o citesc puștoaicele de doișpe ani și poate chiar e, dar nu-mi pasă. în sfârșit o să scriu tot ce am în minte. și da, pentru oricine se întreabă, o să mai scriu și pe blog că doar nu mor și nici nu plec în pădure. sau, hm, cel puțin acum.

Eu sunt Sophia, am început eu, încercând să țin mai bine pixul în mâna care îmi tremura. Și sunt destul de sigură că atunci când găsești asta o să fiu deja moartă. Dacă n-o să fiu într-o baltă de sânge în camera asta, caută-mă în baie. În timp ce îți ștergi lacrima de pe obraz, gândește-te că măcar acum sunt fericită. Zâmbește, ai scăpat de mine. Pentru totdeauna. 

Eu sunt Sophia, am scris din nou propoziția asta pentru că pare mai tragic și asta vreau. Să creez tragedie. și nu sunt bună la scrisori de adio.

Am pus pixul jos și m-am ridicat de pe scaun, încercând să-mi șterg toate lacrimile de pe față. Prea multe, nu pot. În timp ce scriam, mi-am dat seama cum vreau să mor. Dormind. Așa că m-am dus în baie și am luat pastilele mamei din raft, gândindu-mă în tot acest timp la el.

infect

vreau ca ei doi să se despartă. mă simt mizerabil pentru că-mi doresc asta, când eu ar trebui să fiu fericită pentru ei. și sunt, doar că vreau să se despartă. nici nu știu de ce, n-am mai avut sentimentele astea pentru nimeni și/sau nimic și chiar nu era pe lista mea de priorități să încep acum. știu doar că atunci când îl văd, tot ce e bun și tot ce e rău pe lumea asta se adună la mine în stomac și emoțiile mă trădează. când zâmbește, încep să-mi simt inima, care deobicei parcă nu e acolo. când îmi spune ceva, zâmbesc și eu. când îmi dau seama că sunt singura care simte toate astea, mor puțin. atât de puțin încât să nu observe nimeni, și totuși eu să o simt. m-am obișnuit, însă, și acum mi se pare că e doar o rutină. până când n-o să mai fie și probabil o să mă simt goală. din nou. pentru că dacă ar ieși un singur lucru bun din toată chestia asta, ar fi că el m-a făcut să simt ceva.
toată lumea spune că e frumos să placi pe cineva, că atunci când găsești iubirea - sau, mai degrabă, iubirea te găsește pe tine - nu ai cum să nu fii fericit. și dacă nu mă place? ei, păi atunci vine partea nașpa, și lumea începe să se bâlbâie cum că sigur găsești tu pe altcineva, mai bun, mai frumos, mai perfect, dacă se poate. îți dă speranțe false crezând că tu o să uiți că e și vina lor - o mică parte, însă - și o să treci peste. pentru că balta e plină de pește, chiar dacă tu te simți în momentul ăla ca un rechin. dar zâmbești. dai din cap și spui că sigur o să-l uiți, doar nu a fost ceva serios. el nici măcar nu te plăcea.
mă simt patetică. patetică, din cauză că am crezut că eu o să ies bine din toată treaba asta. patetică, din cauză că tot ce fac e să îmi plâng de milă. patetică, din cauză că eu nu ar trebui să mă simt așa. eu nu sufăr. mai ales pentru și după băieți.
mi-aș dori să reiau vara asta de la început, pentru că nimic bun nu s-a întâmplat. am zis că o să fac atâtea și n-am făcut nimic. doar mi-am pierdut timpul cu un băiat care nici măcar nu mă place. și nici măcar nu pot să spun cu, ci după. am crezut că e bine să îți lași garda jos pentru puțin timp, dar m-a făcut să nu mai am gardă deloc. nu în ce-l privește, oricum. nu vreau să fiu așa, demnă de milă și suferindă. mă face să mă simt prost. ca și când sunt un pui de cățel într-o cușcă dintr-un magazin de animale și tuturor li se face milă de mine, dar nimeni nu mă cumpără. eu. nu. sunt. demnă. de. milă.

cine sunt eu?

am început să mă gândesc destul de des la întrebarea asta. cine sunt eu? în privința muzicii, nu fac parte dintr-o anumită categorie. nu ascult numai rock, sau indie, sau dubstep, sau trap, sau ruby, sau velea, sau plm. ascult de toate. la fel în privința cărților, filmelor, serialelor. pur și simplu nu mă pot hotărî pe un singur lucru, întotdeauna am impresia că dacă aleg o variantă o să fie cea mai proastă.
și totuși știu cine sunt.
sunt fata pe care o s-o vezi stând la o masă singură și citind. sunt fata care face glume proaste despre orice și este mândra deținătoare a unui umor sadic. sunt fata care nu plânge la înmormântări. sunt fata care totuși plânge când are nervi. sunt fata care încearcă prea mult. care vrea să aibă lumea la picioarele ei, deși îi e frică să spună bună băiatului de care-i place. sunt muzica pe care o ascult și filmele la care mă uit. sunt cartea mea preferată. sunt o grămadă de cuvinte. sunt pasionată, timidă, încrezătoare, încăpățânată, neatentă, împiedicată, sadică, amuzantă, ciudată, fericită, tristă, introvertită, tăcută, amabilă, entuziasmată. sunt aici tot timpul când ai nevoie de mine. sunt îndrăgostită de mare și de librării.

lista cu cărți pe care am promis-o

1. F. Scott Fitzgerald - The Great Gatsby
2. F. Scott Fitzgerald - The Beautiful and the Damned
3. Jeffrey Eugenides - The Virgin Suicides
4. Vladimir Nabokov - Lolita
5. John Green - The Fault in Our Stars
6. Harper Lee - To Kill a Mockingbird
7. Suzanne Collins - The Hunger Games
8. Nathaniel Hawthrone - The Scarlett Letter
9. Mihail Sadoveanu - Baltagul
10. Jay Asher - 13 Reasons Why
11. Laura Wiess - Such a Pretty Girl
12. Cheryl Rainfield - Scars
13. Stephen King - Misery
14. Stephen King - Shining
15. Michael Thomas Ford - Suicide Notes
16. A.S. King - Please Ignore Vera Dietz
17. Arthur Golden - Memoriile Unei Gheișe
18. Jerry Spinelli - Stargirl
19. Ned Vizzini - It's Kind of a Funny Story
20. Samantha Schutz - I Don't Want To Be Crazy
21. William Shakespeare - Romeo and Juliet
22. William Shakespeare - Hamlet
23. Jane Austen - Pride and Prejudice
24. Charlotte Bronte - Jane Eyre
25. The Diary of Anne Frank
26. George Orwell - 1984
27. J.D. Salinger - The Catcher in the Rye
28. John Steinbeck - Fructele Mâniei
29. John Steinbeck - La Răsărit de Eden
30. Truman Capote - Breakfast at Tiffany's
31. Mircea Eliade - Maytrei
32. Mircea Eliade - Nuntă în cer
33. Mircea Eliade - Romanul Adolescentului Miop
34. Marin Preda - Cel Mai Iubit Dintre Pământeni
35. Ray Bradbury - Fahrenheit 451
36. James Joyce - Portret al Artistului la Tinerețe
37. James Joyce - Ulise
38. James Joyce - Oameni din Dublin
39. John Steinbeck - Of Mice and Men
40. Margaret Mitchell - Gone With the Wind
41. Kafka - Procesul
42. Markus Zusak - The Book Thief
43. Albert Camus - Ciuma
44. Paulo Coehlo - The Alchemist
45. Leo Tolstoy - Anna Karenina
46. Ernest Hemingway - The Old Man and the Sea
47. Kathryn Stockett - The Help
48. Anthony Burgess - A Clockwork Orange
49. Leo Tolstoi - War and Peace
50. Dan Brown - The DaVinci Code
51. Ernest Hemingway - Pentru Cine Bat Clopotele
52. Eirch Maria Remarke - Arcul de Triumf
53. Erich Maria Remarque - Nimic Nou pe Frontul de Est
54. Erich Maria Remarque - Trei Prieteni
55. Thomas Kenealy - Schindler's List
56. Fyodor Dostoyevsky - The Idiot
57. Susanna Kaysen - Girl, Interrupted
58. Elizabeth Flock - Me & Emma
59. Elizabeth Scott - Living Dead Girl
60. Ellen Hopkins - Identical

bucketlist

voiam să scriu ceva inspirațional și emoționant pentru că așa mă simt în momentul de față, dar orice aș scrie mă face nervoasă și n-ar trebui pentru că sunt singură și în jurul meu sunt niște copii enervanți, așa că n-ar ieși bine orice-ar fi. așa că o să fac o listă cu lucruri pe care vreau să le fac înainte să mor.

1. Să îl întâlnesc pe John Green.
2. Să merg la muuuulte concerte.
3. Să citesc toate cărțile din lista cu cărți pe care urmează să o fac.
4. Să mă simt bine în corpul meu.
5. Să înot cu delfinii.
6. Să îmi fac un tatuaj.
7. Să mă sărut în ploaie.
8. Să mă vopsesc roșcată.
9. Să fiu prima la un/orice concurs.
10. Să fac ceea ce vreau cu viața mea.
11. Să aștept să îmi crească părul.
12. Să am o colecție impresionantă de farduri.
13. Să învăț să gătesc.
14. Să nu mai fiu timidă.
15. Să merg la psiholog.
16. Să scriu o carte.
17. Să scriu poezii.
18. Să țin un jurnal.
19. Să mă țin de blogul ăsta.
20. Să devin tumblr famous.
21. Să mă mut în Anglia și după în New York sau L.A.
22. Să mă urc într-un taxi și să-i spun șoferului să urmeze mașina din față.
23. Să iau un tren fără să știu unde duce.
24. Să merg cu cele mai bune prietene ale mele în mai multe excursii (SINGURE).
25. Să învăț să conduc.
26. Să învăț să merg cu bicicleta.
27. Să îmi pierd virginitatea.
28. Să devin prietenă cu cel puțin un străin.
29. Să sărut un străin.
30. Să fac voluntariat.
31. Să fiu vegetariană pentru mai mult de o lună/săptămână.
32. Să donez sânge.
33. Să scriu un mesaj, să-l pun într-o sticlă și să o arunc în mare.
34. Să merg cu avionul.
35. Să călăresc (UN CAL, NU VĂ GÂNDIȚI LA ALTCEVA).
36. Să merg la Hollywood.
37. Să salvez pe cineva.
38. Să îmi găsesc rochia perfectă pentru banchet.
39. Să cumpăr fumigene d-alea și să fac poze.
40. Să îmi fac un cel mai bun prieten băiat.
41. Să citesc trilogia Fifty shades of grey. 
42. Să am baie în cameră.
43. Să apar într-un film.
44. Să fac parte dintr-un flash-mob.
45. Să las un bilet într-o carte de la bibliotecă.
46. Să fumez o țigară întreagă.
47. Să dau flori străinilor.
48. Să merg în cât mai multe țări străine.
49. Să merg la Harry Potter World din Anglia.
50. Să mă dau în cel mai înalt mountagne-rousse din lume.
51. Să învăț un stil de dans.
52. Să fac un străin fericit (NU CUM VĂ GÂNDIȚI VOI).
53. Să devin youtube famous.
54. Să fac skinny-dipping.
55. Să o fac pe plajă.
56. Să înot în mare noaptea.
57. Să merg în New York de revelion.
58. Să dorm o noapte în cort.
59. Să prăjesc bezele (lewl în engleză sună mai bine). DONE
60. Să mă căsătoresc.
61. Să am rochia perfectă de mireasă.
62. Să inventez o rețetă.
63. Să dețin o mașină scumpă.
64. Să îmi cumpăr mai multe palete de la Benefit.
65. Să întâlnesc un băiat drăguț într-un bar.
66. Să învăț greaca sau rusa.
67. Să skiez bine.
68. Să am un iPhone.
69. SĂ FAC 69.
70. Să am mai mult de 300 de like-uri la o poză pe Facebook.
71. Să învăț să joc tenis.
72. Să port un costum de sirenă.
73. Ultimele mele cuvinte să fie „Acum îți voi spune secretul meu”.
74. Să fiu incinerată.
75. Să știu să mă apăr singură.
76. Să merg în Tokyo.
77. Să mă uit la un film porno de la început la sfârșit.
78. Să urc un munte.
79. Să am un ruj roșu de la Chanel.
80. Să îmi cumpăr multe lucruri de la thrift shop.
81. Să dețin o armă.
82. Să învăț să desenez.
83. Să învăț să fac poze.
84. Să știu să lucrez în Photoshop.
85. Să intru la ce facultate vreau.
86. Să îi întâlnesc pe: Andrew Garfield, Dylan OBrien, Lana del Rey, One Direction, Ryan Gosling, Adam Levine.
87. Să îmi fac prieteni din alte țări.
88. Să știu să cânt la pian.
89. Să învăț să cânt la chitară.
90. Să merg la festivalul de film de la Cannes.
91. Să merg la carnavalul de la Rio.
92. Să merg într-o limuzină.
93. Să ascult povestea vieții unui străin.
94. Să merg cu metroul în New York.
95. Să merg la cinema în aer liber.
96. Să merg într-un loc pustiu și să țip.
97. Să îmi cumpăr un Polaroid.
98. Să stau toată noaptea afară.
99. Să scriu un testament.
100. Să fac toate lucrurile astea înainte să mor.

te iubesc (?)

nu-i așa că îți place iubirea? fluturii în stomac, emoțiile, tremuratul picioarelor, zilele care devin mai bune după ce îl vezi, zâmbetul ăla prostesc pe care îl ai când îți spune bună, atingerea scurtă care îți provoacă fiori în tot corpul, paranoia, gelozia (deși fără motiv că doar na, nu sunteți împreună), momentul când afli că place pe altcineva, lucrurile ciudate pe care le spui și apoi le regreți, emoții din nou. într-adevăr, este un sentiment foarte plăcut. dar partea cea mai proastă e că eu, una, nu mă îndrăgostesc de persoane, ci de idei. de felul în care eu cred că persoana respectivă este.
pentru că mie poate îmi place felul în care el râde încet când spune un lucru stupid, sau cum își mușcă buza de jos când se uită la cineva, sau cum își dă ochii peste cap când ceva nu-i convine, sau cum își aranjează părul la fiecare 5 minute și aș mai putea să continui cu asta încă câteva ore, dar probabil că lucrurile astea sunt doar în capul meu.
motivul pentru care eu apreciez fiecare detaliu d-ăsta mic e faptul că eu pur și simplu încep să îi fac descrierea, exact ca a unui personaj dintr-o carte. fictiv, mai bine. și, uite, o să ți-l descriu ca să-ți dai seama.

prima dată l-am văzut în primăvară. corpul nu o să i-l descriu, pentru că ar fi prea evident, deși cred că oricum o să fie, plus că nu sunt cea mai bună când vine vorba de caracterizarea fizică. am venit acasă cu impresia că e cel mai plictisitor om de pe planetă, și oh frate cât m-am înșelat. a mai fost nevoie de încă trei sau patru luni (adică să se facă vară) și un zâmbet aruncat la nimereală ca să îmi dau seama că e exact contrar. devenise dintr-o dată cea mai interesantă persoană din lume. de la glumele pe care le făcea la modul în care mergea, eram complet fascinată de el. mi-au mai trebuit însă cam două săptămâni să-mi dau seama că fluturii ăia din stomac nu proveneau de la faptul că nu mâncam aproape nimic. era el de vină, bineînțeles, vorbind încet și dându-mi motive să zâmbesc. 
poate că era felul în care îmi spunea numele de fiecare dată când nu eram atentă, sau poate atunci când râdea la glumele mele proaste, dar era, oricum, ceva, care îmi făcea inima să bată de zece ori mai repede. mă simțeam ca cea mai clișeică persoană de pe pământ de fiecare dată când eram lângă el, pentru că făceam toate lucrurile prostești care îmi veneau în minte. mă simțeam ca într-un film, și probabil asta a fost și problema, pentru că eu eram și singura care credea asta. seara începuse să fie partea mea preferată a zilei din cauza lui, pentru că îl vedeam și vorbeam și emoțiile mele se mai duceau dracului înc-odată. mi-am dat seama că, atunci când nu ieșeam cu el, mintea mea era tot acolo, la comentariile lui sarcastice și la modul în care se așeza și la toate lucrurile mici și neimportante care aveau legătură cu el. 
ce a urmat după nu este, din păcate, îndeajuns de tragic și nici îndeajuns de interesant să fie scris aici, însă tot ce trebuie spus e că m-a lăsat confuză în legătură cu el. și încă sunt. confuză. pentru că la asta mă și pricep cel mai bine, să nu știu ce se întâmplă cu mintea mea. 

citat

am văzut citatul ăsta pe tumblr și mi s-a părut interesant așa că o să-l pun și aici că-mi place mult.
“And like the sea, I’m constantly changing from calm to hell.”

—	Dallas Green

viitor

mi-e atât de frică de viitor că îmi tremură picioarele numai cât mă gândesc la cuvânt. și de ce îi este ilenei atât de frică de viitor? aș răspunde că mi-e teamă mai mult de eșec, decât de viitor în sine, dar aș minți, pentru că mie mi-e frică de faptul că o să iau o decizie proastă la un moment dat pe care o să o regret toată viața mea.
și ca să nu muriți proști, am să explic. acum, cam știu ce vreau să mă fac când o să fiu mare. vag, dar măcar e ceva. vreau să fac facultatea în Anglia, ca apoi să mă mut în SUA (New York sau California) și să lucrez în publicitate sau în modă. dar cine dracu știe ce o să mai vreau peste 2-3-4-5 ani, când poate o să vreau să mă fac actriță sau cântăreață la violoncel și o să dau la arte, ratându-mi astfel șansa pe care mi-am dorit-o din cauza unei idei tâmpite. poate e stupid, nu știu, să te gândești la viitor la vârsta mea. poate-s prea mică să știu ce vreau, sau poate că nu, că acuma mă trezesc la liceu, completându-mi opțiunile pentru a 9-a, care, apropo, sunt la fel de importante ca notele de la bac.
ar fi atââât de mișto dacă aș reuși să fac tot ce mi-am propus, mai ales din cauza sentimentului ăla de împlinire când faci ceva cum trebuie. și chiar vreau să muncesc pentru chestia asta, nu vreau să fiu unul din adulții ăia care și-au „ratat” viața și care acum regretă că nu au făcut nu-știu-ce câcat.
în orice caz, viitorul mă sperie oricum ar fi și eu trebuie să încep să fac postări mai lungi de-acum.

11:11

ideea de unșpe și unșpe mi-a fost adusă la cunoștință cam acum doi ani, odată cu crearea magnificului tumblr și odată cu obsesia mea pentru acest site.
toată chestia e că trebuie să-ți pui o dorință la 11:11, că se va îndeplini în doi timpi și trei mișcări și că tu vei trăi în pace pentru tot restul vieții, tot rugându-te la ceas să treacă minutul. mi-am pus atâtea dorințe la 11:11 că nici nu mai știu să le număr, și doar vreo două s-au adeverit, asta din cauză că am muncit din greu și nu m-am dat bătută, deci nota mea pentru creatorul respectivului ritual este cam 1/10, would not reccomend.
zilele trecute am văzut o poză, probabil scrisă de o puștoaică de până-n 10 ani, pe care scria că Dumnezeu a făcut 11:11 de două ori pe zi, ca să avem și o a doua șansă. ceea ce nu știa autoarea, însă, e că nu prea există 11:11 decât odată, dimineață, că seara cam e 23:11 și nu e prea bine.
într-adevăr, proasta de mine încă-și mai pune dorințe imposibile la orele dimineții și nu numai, ci de fiecare dată când are ocazia, dorințe pe care nu o să le împărtășesc, că de, nu se mai îndeplinesc. de când eram mică eram superstițioasă și credeam în tot feluri de câcaturi, cum ar fi oglinzi sparte și ghinion, sau tâmpenia aia cu foarfeca lăsată deschisă. acum m-am deșteptat, cred doar în horoscop. chiar sunt un model de urmat, ce pot spune.

îmi place...

îmi place numele meu.  îmi place când plouă și eu sunt acasă. îmi place ciocolata caldă. îmi place peretele meu plin cu poze din reviste. îmi plac toate cărțile mele. îmi place să citesc. îmi place ceaiul cald când sunt răcită. îmi plac diminețile în care mă trezesc singură, nu cu alarmă. îmi plac nopțile aglomerate când sunt în alt oraș. îmi plac plimbările pe plajă când nu mai e nimeni. îmi place să ascult muzică. îmi plac momentele în care realizezi că ai prieteni adevărați. îmi place să mă trezesc devreme ca să plec undeva (dar nu la școală). îmi place să merg cu mașina. îmi plac toate culorile, în afară de galben și portocaliu. îmi place să mă machiez. îmi plac serialele. îmi place de Andrew Garfield, Dylan O'Brien și Adam Levine. îmi place să mă uit la filme. îmi place să merg la cumpărături. îmi place când oamenii sunt fericiți din cauza mea. îmi plac cămășile largi. îmi plac citatele. îmi plac lucrurile mărunte pe care le fac oamenii. îmi place că mi-am găsit numele pe o sticlă de cola. îmi place Lana del Rey. îmi place apa. îmi place cafeaua, dar nu dimineața. îmi plac parfumurile de băieți. îmi place să fac poze. îmi place când lumea îmi apreciază munca. îmi place româna. îmi place să fac la mate. îmi place când râd atât de tare încât mai am puțin și leșin. îmi place sentimentul pe care îl am după ce plâng. îmi plac momentele petrecute cu familia. îmi place să mă uit la poze de când eram mică. îmi place să mă uit la televizor, mai ales la desene. îmi place pizza. îmi place să am visuri mărețe. îmi place să cumpăr rechizite înainte de școală, deși nu aștept cu nerăbdare începerea ei. îmi place ca lumea să se uite la mine atunci când mă simt bine în pielea mea. și, în ultimul rând, îmi place când sunt fericită fără niciun motiv.

books & coffee

m-am hotărât să scriu despre două din lucrurile mele preferate de pe lumea asta: cafeaua și cărțile. dar mai ales despre cărți, că în afară de faptul că are mirosul Raiului și că am nevoie de ea ca să trăiesc, nu prea am ce zice despre cafea.
prima întrebare pe care o spune lumea când se vorbește despre citit este „Care e cartea ta preferată?” și sincer, mi se pare cea mai prostească întrebare, cel puțin pentru mine. cartea mea preferată este ultima carte citită, după cum a spus și Charlie din The Perks of Being a Wallflower. e cea care are cel mai mare impact asupra mea, care mă face să văd viața din altă perspectivă.
motivul pentru care îmi place atât de mult să citesc este mama, pe care o vedeam în fiecare zi când eram mică cu o carte în mână și părea așa fericită și liniștită când făcea asta. și asta mi-am dorit și eu, să fiu ca mami. într-adevăr, acum citesc pentru că e o metodă de a-ți imagina și altceva în afară de propria ta viață, atunci când vrei să uiți de ea.
îmi plac cărțile pentru că mă fac fericită. pentru că îmi place sunetul făcut de foi când termin o pagină. pentru că mă pierd în mirosul cărților vechi. pentru că mă îndrăgostesc de personaje. pentru că fiecare carte are o poveste în spatele ei. pentru că poți adormi citind, sau poți sta toată noaptea ca să termini o carte. pentru că vizitezi locuri. pentru că au coperți interesante. pentru metafore. pentru comparații și epitete. dar mai ales, pentru că scrisul e singura cale prin care să îți expui sentimentele și lumea să nu te creadă nebun.

mici probleme

e oare posibil pentru mine să-mi placă băieți cu care chiar am șanse? nu cred. știu, însă, că până acum n-a fost așa. am plăcut băieți mai prea mari, băieți cu iubite, băieți care plăceau pe altcineva, băieți care mă credeau urâtă, băieți din alte țări, sau băieți care chiar nu mă plăceau la momentul respectiv. și nu-i chestia că nu pot să-mi găsesc un iubit, că m-am cam obișnuit cu chestia asta, doar că eu când plac pe cineva e intens. nu mă pot gândi decât la acea persoană și la toate lucrurile mărunte pe care le face. îmi imaginez cum ar fi dacă ar sta lângă mine în autobuz, dacă m-ar ține de mână sau m-ar pupa pe obraz. îmi amintesc fiecare lucru pe care mi l-a spus și felul în care s-a uitat la mine la momentul respectiv. încep să țip când (sau dacă) îmi spune bună pe facebook și după mă gândesc 5 minute la cum să-i răspund. le enervez pe prietenele mele cele mai bune cu detalii despre el până când nu mai am ce să le spun. hai să n-o numim obsesie, că nu e chiar așa.
e bine să speri, deși o persoană în starea în care mă aflu eu ar trebui să nu mai spere deloc, doar să vadă ce-o să se întâmple. că poate chiar o să mă placă el și, cu puțin noroc, o să-l plac și eu în același timp. și poate o să fim împreună. și o să fim acel cuplu drăguț de care lumea vorbește. și el o să știe că nu-mi plac florile, poate doar trandafirii, și că ar fi o risipă dacă mi-ar cumpăra și că nu-mi plac chestiile romantice, decât dacă le face într-un mod ironic și că ador când cineva mă ia de mână sau când mă îmbrățișează. și o să ne uităm la filme proaste și o să râdem și o să mâncăm multă ciocolată. da, pentru că fără ciocolată nu se poate.