viitor

mi-e atât de frică de viitor că îmi tremură picioarele numai cât mă gândesc la cuvânt. și de ce îi este ilenei atât de frică de viitor? aș răspunde că mi-e teamă mai mult de eșec, decât de viitor în sine, dar aș minți, pentru că mie mi-e frică de faptul că o să iau o decizie proastă la un moment dat pe care o să o regret toată viața mea.
și ca să nu muriți proști, am să explic. acum, cam știu ce vreau să mă fac când o să fiu mare. vag, dar măcar e ceva. vreau să fac facultatea în Anglia, ca apoi să mă mut în SUA (New York sau California) și să lucrez în publicitate sau în modă. dar cine dracu știe ce o să mai vreau peste 2-3-4-5 ani, când poate o să vreau să mă fac actriță sau cântăreață la violoncel și o să dau la arte, ratându-mi astfel șansa pe care mi-am dorit-o din cauza unei idei tâmpite. poate e stupid, nu știu, să te gândești la viitor la vârsta mea. poate-s prea mică să știu ce vreau, sau poate că nu, că acuma mă trezesc la liceu, completându-mi opțiunile pentru a 9-a, care, apropo, sunt la fel de importante ca notele de la bac.
ar fi atââât de mișto dacă aș reuși să fac tot ce mi-am propus, mai ales din cauza sentimentului ăla de împlinire când faci ceva cum trebuie. și chiar vreau să muncesc pentru chestia asta, nu vreau să fiu unul din adulții ăia care și-au „ratat” viața și care acum regretă că nu au făcut nu-știu-ce câcat.
în orice caz, viitorul mă sperie oricum ar fi și eu trebuie să încep să fac postări mai lungi de-acum.