infect

vreau ca ei doi să se despartă. mă simt mizerabil pentru că-mi doresc asta, când eu ar trebui să fiu fericită pentru ei. și sunt, doar că vreau să se despartă. nici nu știu de ce, n-am mai avut sentimentele astea pentru nimeni și/sau nimic și chiar nu era pe lista mea de priorități să încep acum. știu doar că atunci când îl văd, tot ce e bun și tot ce e rău pe lumea asta se adună la mine în stomac și emoțiile mă trădează. când zâmbește, încep să-mi simt inima, care deobicei parcă nu e acolo. când îmi spune ceva, zâmbesc și eu. când îmi dau seama că sunt singura care simte toate astea, mor puțin. atât de puțin încât să nu observe nimeni, și totuși eu să o simt. m-am obișnuit, însă, și acum mi se pare că e doar o rutină. până când n-o să mai fie și probabil o să mă simt goală. din nou. pentru că dacă ar ieși un singur lucru bun din toată chestia asta, ar fi că el m-a făcut să simt ceva.
toată lumea spune că e frumos să placi pe cineva, că atunci când găsești iubirea - sau, mai degrabă, iubirea te găsește pe tine - nu ai cum să nu fii fericit. și dacă nu mă place? ei, păi atunci vine partea nașpa, și lumea începe să se bâlbâie cum că sigur găsești tu pe altcineva, mai bun, mai frumos, mai perfect, dacă se poate. îți dă speranțe false crezând că tu o să uiți că e și vina lor - o mică parte, însă - și o să treci peste. pentru că balta e plină de pește, chiar dacă tu te simți în momentul ăla ca un rechin. dar zâmbești. dai din cap și spui că sigur o să-l uiți, doar nu a fost ceva serios. el nici măcar nu te plăcea.
mă simt patetică. patetică, din cauză că am crezut că eu o să ies bine din toată treaba asta. patetică, din cauză că tot ce fac e să îmi plâng de milă. patetică, din cauză că eu nu ar trebui să mă simt așa. eu nu sufăr. mai ales pentru și după băieți.
mi-aș dori să reiau vara asta de la început, pentru că nimic bun nu s-a întâmplat. am zis că o să fac atâtea și n-am făcut nimic. doar mi-am pierdut timpul cu un băiat care nici măcar nu mă place. și nici măcar nu pot să spun cu, ci după. am crezut că e bine să îți lași garda jos pentru puțin timp, dar m-a făcut să nu mai am gardă deloc. nu în ce-l privește, oricum. nu vreau să fiu așa, demnă de milă și suferindă. mă face să mă simt prost. ca și când sunt un pui de cățel într-o cușcă dintr-un magazin de animale și tuturor li se face milă de mine, dar nimeni nu mă cumpără. eu. nu. sunt. demnă. de. milă.